IX.

Legea nr. CXLIV din 1997

despre societăţile comerciale

 

PARTEA 1:

Scopul legii este de a facilita întărirea economiei de piaţă în Ungaria, prin asigurarea cadrului juridic modern, dezvoltarea capacităţii economiei naţionale, de a produce profit, întărirea intreprinderilor, precum şi armonizarea legislaţiei cu direcţiile Comunităţii Europene în acest domeniu. Funcţionarea societăţilor comerciale să nu împiedice concurenţa, să nu creeze monopolii, să nu lezeze drepturile creditorilor şi să fie în consens cu interesele publice.

În acest scop Parlamentul adoptă următoarea lege:

Partea I

Normele comune ale societăţilor comerciale

1 § (1) Această Lege reglementează înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale, cu sediul pe teritoriul Ungariei, drepturile membrilor fondatori, ale asociaţilor (acţionarilor), obligaţiile şi responsabilităţile acestora, precum şi transformarea, fuzionarea, divizarea (în continuare transformarea) şi lichidarea fără succesor de drept.

(2) Cad sub incidenţa acestei legi, asociaţiile cu personalitate juridică (cap. XIII), de asemenea legea conţine reglementări cu privire la obţinerea părţilor sociale, purtătoare de influenţă în societatea comercială (cap. XIV).

2 § (1) Societăţile comerciale se pot înfiinţa numai în formele prevăzute de prezenta lege.

(2) Societăţile comerciale fără personalitate juridică sunt: societate comercială în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni.

Societăţile comerciale cu personalitate juridică sunt: intreprinderile comune, societăţile cu răspundere limitată şi societăţile pe acţiuni.

(3) Societatea comercială, sub denumirea sa proprie, are capacitate juridică, poate obţine drepturi şi îşi poate asuma obligaţii, astfel poate dobândi proprietate, poate încheia contracte, poate chema în judecată şi poate să fie chemat în judecată.

(4) Titluri de valoare, cu privire la părţile sociale, se pot emite numai de societatea comercială.

3 § (1) Pentru desfăşurarea unor activităţi economice comune, pot înfiinţa societăţi comerciale, persoane fizice şi juridice autohtone şi străine, precum şi societăţi comerciale fără personalitate juridică, pot intra ca membrii în astfel de societăţi comerciale şi pot obţine părţi sociale respectiv acţiuni.

(2) Pentru înfiinţarea societăţii comerciale - în afara SRL-lui şi a societăţii pe acţiuni - sunt necesare cel puţin două persoane.

(3) Societate comercială se poate înfiinţa şi prin hotărârea asociaţilor, respectiv a acţionarilor unei societăţi comerciale de lichidare a societăţii comerciale existente şi în acelaşi timp, înfiinţarea societăţii comerciale succesoare de drept, sau dacă o parte a asociaţilor sau acţionarilor, hotărăşte înfiinţarea succesorului de drept, respectiv a unei alte societăţi comerciale (cap. VII).

(4) Legea poate dispune sau poate admite înfiinţarea unor societăţi fără scop lucrativ, sau de utilitate publică, sau pentru realizarea unor obiective de activitate de interes general.

4 § (1) O persoană fizică, în acelaşi timp, poate fi asociat cu răspundere nelimitată, numai într-o singură societate comercială.

(2) Minorul nu poate fi asociat cu răspundere nelimitată în societăţi comerciale.

(3) Societatea în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni nu poate fi asociat cu răspundere nelimitată în societăţi comerciale.

(4) Societatea comercială cu asociat unic - dacă legea nu prevede altfel - nu poate fi unicul asociat sau membru fondator al altei societăţi comerciale.

5 § (1) Prin contracte internaţionale se pot stipula reguli ce derogă de la legea societăţilor comerciale, cu privire la pareticiparea străinilor la fondarea societăţilor comerciale.

(2) Măsurile speciale de securitate, respectiv facilităţile ce privesc societăţile comerciale cu participare străină, se pot stipula prin legi speciale.

6 § (1) Prin lege se poate dispune, ca unele activităţi economice să se poată realiza numai de societăţi comerciale de o anumită formă juridică.

(2) Legea poate condiţiona înfiinţarea societăţii comerciale de aprobarea autorităţilor (în continuare avizul de înfiinţare).

(3) Dacă norma juridică condiţionează realizarea unei activităţi de aprobarea autorităţilor (în continuare autorizarea de funcţionare) - exclusiv hotărârile autoguvernărilor - acea activitate se poate desfăşura numai după obţinerea aprobării.

(4) Activitate legată de o calificare profesională - exclusiv prevederile hotărârilor autoguvernărilor - dacă legea nu exceptează, se poate realiza de către societatea comercială, numai dacă, membrii care realizează acea activitate, angajaţii, sau dacă cel puţin o singură persoană care desfăşoară activitatea pe baza unui contract civil solid, încheiat cu societatea comercială, corespunde cerinţelor prevăzute de lege privind calificarea profesională.

7 § (1) Declaraţiile prevăzute de prezenta lege şi hotărârile, trebuie să se comunice celui interesat în scris sau în orice alt mod ce se poate proba. Dacă prezenta lege nu prevede termen pentru comunicare sau realizarea unei activităţi, comunicarea sau activitatea trebuie să se realizeze deîndată, respectiv trebuie să se aducă la cunoştinţa celui interesat.

(2) Dacă actul s-a comunicat prin poştă, se ia în considerare data preluării de pe aviz sau dacă s-a expediat recomandat - până la proba contrară - pentru destinatarii autohtoni, se consideră a fi ajuns la destinaţie în termen de 5 zile lucrătoare de la data expedierii.

8 § (1) Drepturile şi obligaţiile angajaţilor societăţii comerciale şi relaţiile de muncă sunt reglementate de Codul muncii.

(2) Drepturile de control ale angajaţilor cu privire la funcţionarea societăţii, sunt reglementate de art. 36 - 37.

9 § (1) Asociaţii (acţionarii) pot deroga de la prevederile prezentei legi, dacă legea le permire. Asociaţii (acţionarii) pot realiza liber contractul de societate, precum şi textul statutului societăţii, în cadrul prevederilor acestui act normativ.

(2) Asupra relaţiilor patrimoniale şi celor personale ale societăţilor comerciale, ale asociaţilor (acţionarilor) nereglementate prin prezentul act normativ, se vor aplica prevederile Codului civil.

 

Cap. II

Înfiinţarea societăţilor comerciale

 

Tiltul 1

Contractul de societate (actul de înfiinţare, statutul)

10 § (1) Pentru înfiinţarea societăţii comerciale este necesară încheierea contractului de societate, pentru societatea cu asociat unic şi pentru societatea pe acţiuni, cu activitate de circuit închis se întocmeşte act constitutiv, iar pentru societatea pe acţiuni al cărui activitate este publică este necesară adoptarea statutului de funcţionare.

(2) Contractul de societate şi actul constitutiv, trebuie să se semneze de fiecare asociat (fondator). Pentru asociat, contractul de societate (actul constitutiv) se poate semna şi de împuternicitul acestuia, iar împuternicirea trebuie să fie act autentic sau act sub semnătură privată, dar care are putere deplină de probaţiune. Statutul societăţii se adoptă de adunarea generală constitutivă.

(3) Contractul de societate (actul constitutiv, statutul) se vor autentifica de notar public, ori vor fi contrasemnate de avocat sau de consilierul juridic al fondatorilor.

(4) Dacă prin actele constitutive nu se dispune cu privire la durata societăţii, aceasta se va considera pe durată nedeterminată.

11 § Prin contractul de societate )act constitutiv, statut) trebuie să se menţioneze:

denumirea societăţii şi sediul acesteia;

membrii societăţii, numele (denumirea) şi domiciliul (sediul) - excepţie fiind acţionarii cuprinşi în statut;

obiectul de activitate;

capitalul subscris, modul şi termenul punerii la dispoziţia societăţii a capitalului subscris (aportul patrimonial al asociaţilor);

modul de angajare a societăţii;

numele şi domiciliul conducerii societăţii;

durata societăţii, dacă este înfiinţată pe durată determinată, de asemenea;

tot ce se prevede de lege pentru diferitele forme de societate.

Titlul 2

Aportul de capital al asociatului (acţionarului)

12 § (1) Pentru înfiinţarea societăţii comerciale este necesară contribuţia patrimonială a fiecărui asociat (acţionar). Contribuţia asociaţilor (acţionarilor) constă din aport în bani şi în natură, ceea ce constă din aport în bani şi în natură, ceea ce constă din darea în proprietatea societăţii a unor bunuri materiale.

(2) Legea poate reglementa proporţia dintre aportul în bani şi în natură, la diferitele forme de societăţi comerciale, precum şi capitalul minim pentru societăţi la care funcţionează cu răspunderea limitată a membrilor (acţionarilor(.

(3) Dacă valoarea aportului în natură se stabileşte de expert contabil - dacă legea nu prevede altfel - membrii societăţii pot stabili valoarea bunului constituit aport în natură, la sumă mai mică decât cel stabilit de expertul contabil.

(4) Asociatul (acţionarul) care a depus aportul în natură, răspunde faţă de societate, pe termen de 5 ani de la data dării în proprietatea societăţii a bunului, că valoarea bunului la data aportului, nu era mai mic decât cel prevăzut în contractul de societate (act constitutiv, statut) în sarcina membrului.

 

13 § (1) Dacă membrul (acţionarul) nu-şi îndeplineşte obligaţia de a pune la dispoziţia societăţii, aportul patrimonial până la data prevăzută în contractul de societate (act constitutiv, statut), administratorul societăţii îl va soma să depună contribuţia în termen de 30 de zile. În somaţie se va menţiona că nerealizarea obligaţiei duce la încetarea raporturilor juridice cu societatea.

 

(2) În cazul expirării, fără rezultat a termenului de 30 de zile, raporturile juridice cu societatea încetează în ziua următoare expirării termenului de 30 de zile.

Această stare de fapt se va comunica obligatoriu în scris membrului (acţionarului).

 

(3) Acel membru al cărui raport juridic cu societatea a încetat potrivit pct.2 al acestui paragraf, din cauza neîndeplinirii obligaţiei de depunere a aportului în natură, va răspunde faţă de societate, pentru pagubele cauzate, potrivit regulilor dreptului comun.

 

Titlul 3

Presocietatea

14 § (1) Societatea comercială, poate funcţiona ca presocietate a aceluia ce va deveni din ziua autentificării contractului de societate ( al actului constitutiv, statutului) respectiv al contrasemnării acestora de către cei în drept.

(2) Conducătorii desemnaţi prin actele constitutive ale societăţii comerciale, ale cărui înfiinţare se doreşte, vor acţiona în numele şi în folosul acestei societăţi până la data înmatriculării, dar caracterul de presocietate se va menţiona pe toate actele şi relaţiile societăţii, în toată perioada cuprinsă între data autentificării şi înmatricularea societăţii, înscriindu-se pe lângă denumirea societăţii “în curs de înmatriculare” (în maghiară “bejegyzes alatt”).

(3) Presocietatea poate desfăşura activitate comercială, numai dacă depunerea cererii de înmatriculare, cu restricţia privind activităţile ce necesită aprobarea autorităţilor şi care nu se poate obţine numai după înmatricularea societăţii.

15 § (1) Presocietatea este guvernată de normele juridice ce reglementează activitatea societăţii a cărei înfiinţare se doreşte cu excepţia:

în ce priveşte persoana asociaţilor

cu excepţia cazurilor expres prevăzute de lege - nu poate interveni nici o modificare.

nu se poate modifica contractul de societate (actul constitutiv, statutul) - în afara îndeplinirii dispoziţiilor judecătorului, în sensul completării unor lipsuri;

nu se poate iniţia chemarea în judecată pentru excluderea unor membrii;

nu se poate hotărî lichidarea fără succesor de drept, nici transformarea în altă formă de societate, sau în societate de utilitate publică.

(2) Dacă se respinge cererea de înmatriculare, societatea nu poate dobândi alte drepturi şi nu-şi poate asuma alte obligaţii, având obligaţia de a-şi înceta activitatea. Pentru obligaţiile asumate de conducerea societăţii, membrii (acţionarii) răspund potrivit normelor legale ce reglementează lichidarea societăţilor comerciale. Aceste norme se aplică şi la raporturile reciproce ale membrilor societăţii comerciale.

(3) Dacă, din cauza formei societăţii ce urma să se înfiinţeze, răspunderea membrilor pentru îndatoririle societăţii, este limitată, iar după achitarea obligaţiilor fiecărui membru, rămân datorii neachitate, faţă de terţi, răspunderea conducerii societăţii ce urma să se înfiinţeze este nelimitată şi solidară.

 

Titlul 4

Înmatricularea societăţii comerciale

16 § (1) Înfiinţarea societăţii comerciale - dacă legea privind Registrul comerţului, publicitatea comerţului şi procedura juridică de înmatriculare nu dispune altfel - în termen de cel mult 30 de zile de la încheierea contractului de societate (act constitutiv, statut) - trebuie să se comunice Tribunalului judeţean (sau al capitalei) competent, în vederea înmatriculării şi a efectuării publicităţii.

Dacă înfiinţarea societăţii presupune aprobare de constituire, comunicarea trebuie să se efectueze în termen de 30 de zile de la comunicarea aprobării în cauză.

(2) Societatea comercială se constituie prin înmatricularea sa, respectiv din ziua înmatriculării în Registrul comerţului.

(3) De la data înmatriculării, constatarea nulităţii contractului de societate (actului constitutiv, statutului) şi ale modificărilor acesteia, cad sub incidenţa Legii privind Registrul comerţului, publicitatea comerţului şi procedura juridică de înmatriculare.

17 § (1) Drepturile, datele şi înscrierile din Registrul comerţului, cu privire la societăţile comerciale, membrii acestora, conducerile şi membrii comisiilor de cenzori, sunt publice şi se publică în Monitorul oficial (Cegkozlony) potrivit legii.

 

Cap. III

Norme juridice comune cu privire la organele şi conducerea societăţilor comerciale.

 

Titlul 1

Organul principal al societăţii comerciale

18 § (1) Organul suprem al societăţii în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni este adunarea membrilor; în cazul societăţii cu răspundere limitată, adunarea asociaţilor, iar în cazul societăţii pe acţiuni, adunarea generală. Atribuţiile ce aparţin în competenţa exclusivă a organului suprem sunt stipulate în normele care reglementează forma societăţilor comerciale.

(2) Toţi membrii (acţionarii) societăţii comerciale au dreptul de a lua parte la activitatea organului suprem.

(3) Organul suprem - dacă legea nu prevede altfel - poate discuta problemele ce nu au fost menţionate în ordinea de zi comunicată odată cu invitaţia, la întrunire, dacă toţi membrii (acţionarii) sunt prezenţi la adunare şi în umanimitate aprobă cuprinderea problemei pe ordinea de zi.

(4) Dacă un asociat (acţionar) potrivit legii sau a prevederilor contractului de societate (actului constitutiv, statutului), într-un anumit caz nu are drept de vot, în cursul aprobării punctului respectiv, de pe ordinea de zi, la determinarea qorumului şi a majorităţii cu care se poate.

(5) Cu ocazia luării hotărârii, nu are drept de vot acel asociat (acţionar), pe care hotărârea ce se va lua îl absolvă de răspundere sau de obligaţii, sau i se acordă orice drepturi în detrimentul societăţii comerciale, de asemenea acei membrii, cu care se va hotărî încheierea unui contract sau se hotărăşte chemarea în judecată.

19 § (1) Organul suprem de conducere hotărăşte cu majoritate simplă, dacă legea, contractul de societate (actul constitutiv, statutul), nu prevăd altfel.

(2) Acei asociaţi (acţionari) care iau astfel de hotărâri, despre care se cunosc, sau - cu diligenţa celui mai bun gospodar - trebuiau să cunoască că lezează evident interesele majore ale societăţii, vor răspunde nelimitat şi solidar pentru pagubele cauzate societăţii, prin hotărârea luată.

(3) La înfiinţarea societăţii, persoanele care vor conduce societatea, membrii comisiei de cenzori şi expertul contabil, vor fi desemnaţi de către membrii fondatori prin contractul de societate (actul constitutiv sau statutul societăţii). După aceea, personalul de conducere, membrii comisiei de cenzori şi expertul contabil, vor fi aleşi de organul suprem al societăţii comerciale, exceptându-se cazul prevăzut de § 33.

(4) În cazul societăţii comerciale cu asociat unic, nu funcţionează adunarea asociaţilor (adunarea generală). Atribuţiile organului suprem de conducere se vor executa de asociatul unic (acţionarul unic).

20 § (1) Dacă această lege nu dispune altfel, despre modificarea contractului de societate (act constitutiv, statut) va hotărî organul suprem, nefiind nevoie de semnătura membrilor. Modificările aduse prin hotărâre contractului de societate (actului constitutiv, statutului) pot fi contrasemnate şi de consilierul juridic al societăţii comerciale.

(2) În cazul modificării sediului social sau al filialei, precum şi a obiectului de activitate, cele cuprinse în al (1) se vor aplica cu următoarele amendamente: modificarea contractului social se va menţiona în procesul-verbal încheiat la întrunirea organului suprem, iar hotărârea se va lua cu majoritate simplă.

(3) Modificarea contractului de societate (act constitutiv, statut) - dacă legea privind Registrul comerţului, publicitatea comercială şi procedura de înmatriculare a societăţilor comerciale, nu prevede altfel - trebuie să se comunice Registrului comerţului în termen de treizeci de zile de la intervenire modificării.

Titlul 2

Conducerea societăţii comerciale

21 § (1) Conducerea societăţii comerciale se realizează - după regulile ce privesc diferitele tipuri de societăţi comerciale - de către administratori.

(2) Conducerea societăţii în comandită simplă şi în comandită pe acţiuni sunt membrii cu drept de conducere, la intreprinderile comune sunt directorii, iar la societatea cu răspundere limitată este administratorul sau administratorii.

(3) Conducerea societăţii pe acţiuni - în lipsa unor prevederi contrare din actul constitutiv al societăţii ce desfăşoară activitate cu circuit închis - se exercită de către consiliul director, iar membrii consiliului director au calitatea de administratori.

22 § (1) Aceeaşi persoană se poate alege ca administrator la cel mult trei societăţi comerciale. Persoana aleasă are obligaţia de a comunica în scris societăţilor comerciale la care îndeplineşte funcţia de administrator în termen de 15 zile de la acceptarea noii funcţii, despre această stare de fapt.

(2) Administratorul, în această calitate, nu primeşte dispoziţii de la asociaţi (acţionari) şi nici de la patronul societăţii.

(3) Administrator - dacă această lege nu prevede altfel - nu poate fi decât persoană fizică. Administrare se poate exercita numai personal, neexistând mandat în acest sens.

(4) Organul suprem poate diminua unele competenţe ale administratorului (consiliului de conducere) numai dacă contractul de societate (actul constitutiv, statutul) permite acest lucru.

(5) Cele cuprinse în alineatele (2) şi (4) nu sunt aplicabile în cazul societăţilor comerciale cu asociat unic. În societatea cu asociat unic, asociatul (acţionarul) poate retrage unele competenţe ale administratorului sau îi poate da dispoziţii scrise. În aceste cazuri, hotărârea asociatului (acţionarului) absolvă administratorul de răspunderea prevăzută de art. 29.

(6) Cele cuprinse în aliniat, nu se pot aplica asupra administratorilor acelro societăţi comerciale, în care asociatul (administratorul) deţine cel puţin majoritatea de trei pătrimi din voturi.

23 § (1) Nu poate fi administrator al unei societăţi comerciale cel condamnat definitiv la pedeapsa privativă de libertate, pentru săvârşirea unei infracţiuni, până nu va fi reabilitat de urmările condamnării.

(2) Cel condamnat la interzicerea exercitării unei profesii, pe durata condamnării, nu poate avea calitate de administrator al unei societăţi comerciale, care are ca obiect de activitate profesia, pentru care s-a dispus interdicţia prin hotărâre judecătorească definitivă.

(3) Pe termen de trei ani de la data constatării, prin hotărâre definitivă, a falimentului societăţii (dispunerea lichidării) nu poate fi administrator acea persoană care a fost administratorul societăţii falimentate, cel puţin un an de zile din cei doi ani anteriori zilei pronunţării hotărârii definitive de falimentare, exceptând cazul în care administratorul a fost numit special pentru preîntâmpinarea falimentului.

(4) Pe termen de doi ani, nu poate fi administratorul altei societăţi comerciale persoana care a fost administratorul unei societăţi comerciale, cel puţin un an de zile anterior radierii de drept a societăţii din Registrul comerţului.

24 § (1) Administratorii se aleg pe durată determinată dar cel mult pe 5 ani, respectiv se desemnează prin contractul de societate (act constitutiv, statut). Dacă prin contractul de societate (act constitutiv, statut) asociaţii (acţionarii) nu au dispus cu privire la durata mandatului administratorilor, ei se consideră a fi aleşi pe termen de 5 ani, exceptându-se cazul în care durata societăţii este mai scurtă.

(2) Mandatul administratorului se exercită de la data acceptării acestuia de către persoana în cauză. Administratorii pot fi realeşi şi pot fi rechemaţi oricând de organul suprem al societăţii comerciale.

(3) Pentru exercitarea mandatului de administrator - dacă legea nu interzice - se poate stabili recompensă. Nu poate primi recompensă administratorul, după pronunţarea hotărârii definitive de falimentare, pe durata procedurii de lichidare.

25 § (1) Administratorul nu poate dobândi parte socială la alte unităţi economice ce au în obiectul lor de activitate unele activităţi identice cu cel al societăţii comerciale unor societăţi pe acţiuni cu activitate publică - se asemenea nu poate fi administrator la alte unităţi economice ce au parţial obiect de activitate identic, exceptându-se cazul în care contractul de societate (act constitutiv, statut) o permit sau organul suprem îşi dă acordul în acest sens.

(2) Administratorul şi rudele apropiate ale acestuia (Cod civil maghiar §685/b) nu pot încheia convenţii în nume propriu sau în favoarea lor, pentru acte de comerţ, ce fac obiectul de activitate al societăţii comerciale, cu excepţia cazului în care, contractul de societate (act constitutiv, statut) o permit.

(3) Administratorul şi rudele apropiate ale acestuia (Cod civil maghiar §685/b), la aceeaşi societate comercială nu pot fi aleşi ca membrii ai comisiei de cenzori.

(4) Recuperarea pagubelor cauzate societăţii prin încălcarea celor cuprinse în alineatele (1) - (3) poate să se solicite în termen de un an de la data producerii pagubei.

26 § (1) Comunicarea înfiinţării societăţii comerciale, modificarea contractului de societate (act constitutiv, statut), înscrierea drepturilor, datelor şi faptelor în Registrl comerţului, precum şi a altor date prevăzute de lege de a fi înscrise în Registrul comerţului, sunt obligaţii ale administratorului.

(2) Administratorii răspund nelimitat şi solidar pentru pagubele cauzate societăţii prin comunicarea unor drepturi, date sau fapte ce nu corespund realităţii, prin întârzierea sau omiterea comunicărilor.

27 § (1) Administratorii au obligaţia păstrării ca secret comercial a informaţiilor obţinute cu privire la activitatea societăţii.

(2) Administratorii au obligaţia de a da lămuriri despre activitatea societăţii, la cerea asociaţilor (acţionarilor) şi de a facilita consultarea evidenţelor şi actelor societăţii. Dacă nu îşi exercită această obligaţie, la cererea membrului interesat, instanţa obligă societatea comercială la darea lămuririlor şi asigurarea consultării evidenţelor.

(3) Exercitarea drepturilor cuprinse în alin (2) nu poate leza interesele societăţii comerciale şi secretul comerţului.

28 § (1) Drepturile patronale, faţă de angajaţii societăţii - dacă contractul de societate (act constitutiv, statut) nu prevăd altfel - sunt exercitate de administrator. În cazul societăţilor pe acţiuni, drepturile patronale se exercită de către consiliul director, în cadrul prevederilor contractului de societate (act constitutiv, statut).

(2) Exercitarea drepturilor patronale, prin contractul de societate (act constitutiv, statut) sau prin hotărârea organului suprem de conducere se poate transmite unui administrator, în cazul în care există mai mulţi administratori aleşi, sau unei persoane care are relaţii de muncă cu societatea comercială.

29 § (1) Administratorii au obligaţia de a conduce societatea cu diligenţa maximă ce se poate aştepta de la persoane ce exercită astfel de funcţii, ţinând seama de interesele primordiale ale societăţii comerciale. Pentru încîlcarea cu vinovăţie a normelor legale, ale contractului de societate (act constitutiv, statut) a hotărârilor organului suprem de conducere, respectiv a obligaţiilor izvorâte din funcţia de administrator, aceştia răspund faţă de societatea comercială pentru pagubele cauzate, conform prevederilor dreptului comun.

(2) În cazul administratorilor care au dreptul de a angaja în comun societatea, respectiv în cazul consiliului director al societăţii comerciale pe acţiuni, pentru pagubele cauzate conform alin (1) răspunderea este solidară. Dacă paguba a fost cauzată de hotărârea consiliului director, este exonerat de răspundere acel director care nu a luat parte la hotărâre, sau a votat împotriva hotărârii şi această stare de fapt s-a comunicat comisiei de cenzori, în termen de 15 zile de la luarea hotărârii.

(3) Societatea răspunde pentru pagubele cauzate terţilor de către administrator, în exercitarea acestei calităţi.

(4) Pretenţiile de despăgubire împotriva administratorilor, după lichidarea societăţii fără succesor de drept - în termen de un an de zile de la radierea societăţii comerciale pe baza hotărârii judecătoreşti rămase definitivă - se pot realiza de membrii care au avut relaţii juridice cu societatea până la data radierii acestuia.

Dacă răspunderea membrului (acţionarului) pentru obligaţiile societăţii, a fost limitată în perioada funcţionării societăţii, dreptul de despăgubire se poate realiza în proporţia părţii ce îi revin din patrimoniul societăţii, odată cu împărţirea acestuia.

30 § (1) Mandatul de administrator încetează:

prin expirarea termenului;

prin rechemare;

prin intervenirea unui caz de interdicţie legală;

prin demisie;

prin deces.

(2) Administratorul poate renunţa oricând la mandatul său, dar dacă capacitatea de funcţionare a societăţii comerciale o impune, demisia intră în vigoare în a şaizecea zi de la data comunicării acesteia, cu excepţia cazului în care organul suprem a hotărât cu privire la persoana noului administrator în prealabil. Până la data instrării în vigoare a demisiei, administratorul are obligaţia de a participa la luarea hotărârilor ce nu suferă amânare, precum şi la executarea unor astfel de activităţi.

(3) În ce priveşte relaţiile juridice ale administratorului, dacă activitatea nu se exercită pe baza unui contract de muncă, sunt aplicabile prevederile dreptului comun privitoare la mandat (art. 474 - 483).

Titlul 3

Controlul activităţii societăţii comerciale

31 § (1) Dacă numărul membrilor societăţii comerciale, importanţa activităţii sau natura acestuia o impun, sau dacă fondatorii, membrii (acţionarii) o consideră necesară, prin contractul de societate (act constitutiv, statut) se poate constitui o comisie de cenzori de minim 3 şi maxim 15 persoane.

(2) Este obligatorie înfiinţarea comisiei de cenzori:

în cazul societăţii pe acţiuni;

în cazul societăţii cu răspundere limitată, dacă capitalul social depăşeşte valoarea de 50 milioane Ft;

în cazul oricărei societăţi comerciale, dacă numărul mediu annual al angajaţilor, cu normă întreagă, depăşeşte 200 persoane;

(3) Pentru societatea comercială cu răpundere limitată şi asociat unic, este obligatoriu numai în cazul prevederilor alin (2) pct. c.

32 § (1) Persoana aleasă ca membru al comisiei de cenzori, în termen de 15 zile de la acceptarea noii funcţii, este obligată de a comunica societăţilor comerciale la care este deja membru al comisiei de cenzori, acceptarea noii funcţii.

(2) Comisia de cenzori controlează activitatea administratorilor pentru organul suprem de conducere. Cenzorii au dreptul de a cere lămuriri de la administratori şi de la personalul cu funcţii de conducere şi poate verifica evidenţele şi actele societăţii.

(3) Comisia de cenzori are obligaţia de a verifica toate referatele ce privesc politica economică a societăţii şi figurează pe ordinea de zi a organului surem (adunării generale), de asemenea toate rapoartele care cad în competenţa exclusivă a organului suprem. Despre raportul întocmit conform Legii contabilităţii (Legea nr. XVIII din 1991) şi despre folosirea rezultatelor impozate, organul suprem poate hotărî numai în posesia referatului scris al Comisiei de cenzori.

(4) Dacă, potrivit constatărilor comisiei de cenzori, activitatea administratorilor încalcă prevederile legale, ale contractului de societate (act constitutiv, statut), respectiv hotărârea organului suprem, sau lezează în alt mod interesele societăţii comerciale sau membrilor (asociaţilor) va convoca adunarea extraordinară a organului suprem şi va face propuneri cu privire la ordinea de zi.

(5) Mmembrii comisiei de cenzori participă de drept la discuţiile organului suprem.

33 § (1) Prin actul constitutiv al societăţii pe acţiuni (statut), de asemenea prin contractul de societate al societăţii comerciale cu răspundere limitată - alegerea administratorilor, rechemarea acestora, stabilirea retribuţiilor acestora, precum şi aprobarea încheierii unor relaţii comerciale, cuprinse în contractul de societate (act constitutiv, statut) - le poate transmite în sarcina comisiei de cenzori.

(2) Despre măsurile luate în exefcitarea sarcinilor transmise, comisia de cenzori va raporta organului suprem, în prima întrunire a acestuia.

(3) Dacă comisia de cenzori, în exercitarea atribuţiilor prevăzute de alin (1), a refuzat încheierea raportului comercial, administratorii şi consiliul director, au dreptul de a convoca organul suprem. În acest caz adunarea generală, poate hotărî cu majoritate de cel puţin ¾ despre aprobarea în cauză.

34 § (1) Comisia de cenzori funcţionează ca organ. Comisia de cenzori alege dintre membrii săi preşedinte (în caz de nevoie vicepreşedinte sau vicepreşedinţi). Pentru validitatea deliberării este necesară prezenţa a trei pătrimi din numărul membrilor, dar nu mai puţin de trei persoane, iar hotărârile se iau cu majoritate simplă.

(2) Membrii comisiei de cenzori îşi exercită personal atribuţiile, nefiind admisă reprezentarea. Membrii comisiei de cenzori, în această calitate nu pot primi dispoziţii de la membrii (acţionari) societăţii, nici de la patron.

(3) Adunările comisiei de cenzori se convoacă şi sunt conduse de preşedinte. Convocarea - cu menţionarea cauzei şi a scopului - poate fi cerută în scris de oricare dintre membrii comisiei de cenzori de la preşedinte, iar acesta are obligaţia de a da curs cererii în termen de 8 zile de la primirea acesteia şi de a convoca adunarea înăuntrul unui termen de 30 de zile. Dacă preşedintele nu convoacă adunarea comisiei de cenzori, membrul comisiei are dreptul să efectueze convocarea.

(4) În alte domenii, comisia de cenzori îşi stabileşte singur ordinea atribuţiilor, dar acestea trebuie să fie aprobate de organul suprem.

(5) Dacă numărul membrilor comisiei de cenzori scade sub numărul stabilit prin contractul de societate (act constitutiv, statut) ori nu este cine să convoace adunarea, administratorul are obligaţia de a convoca organul suprem, pentru a restabili modul de funcţionare normal.

35 § (1) Comisia de cenzori poate delega pentru îndeplinirea unei atribuţii de control determinate, pe oricare dintre membrii săi, precum şi controlul general îl poate împărţi între membrii săi. Împărţirea atribuţiei de control nu are tangenţă cu responsabilitatea membrilor comisiei şi nici cu dreptul de a extinde controlul asupra altor domenii, ce aparţin în competenţa generală a comisiei de cenzori.

36 § (1) În cazul prevăzut de art. 31 (2) pct. c, angajaţii societăţii, prin comisia de cenzori, iau parte la controlul funcţionării societăţii comerciale. În astfel de cazuri o treime dintre membrii comisiei de cenzori, se aleg dintre reprezentanţii angajaţilor.

Dacă o treime, înseamnă zecimale, acestea se vor interpreta în folosul angajaţilor.

(2) Dacă societatea comercială se înfiinţează prin reorganizarea unei organizaţii, în care comisia de cenzori nu s-a format cu reprezentanţi ai angajaţilor, dar există condiţiile prevăzute de art. 31 (2) pct. c, prin contractul de societate (act constitutiv, statut) trebuie să se asigure participarea angajaţilor în comisia de cenzori imediat după reorganizare.

(3) Reprezentantul angajaţilor în comisia de cenzori - în afara secretului comerţului - are obligaţia de a informa comunitatea angajaţilor, prin consiliul intreprinderii.

37 § (1) Reprezentanţii angajaţilor sunt numiţi în comisia de cenzori, din rândul angajaţilor, de către consiliul intreprinderii, după ascultarea părerii organizaţiilor sindicale.

(2) Organul suprem al societăţii comerciale are obligaţia de a alege ca membrii ai comisiei de cenzori, la prima întrunire după desemnarea lor de către consiliul intreprinderii, pe reprezentanţii angajaţilor, exceptând cazul în care există incompatibilitate prevăzută de lege. În astfel de cazuri se solicită desemnarea unor alte persoane.

(3) În cadrul comisiei de cenzori, reprezentanţii angajaţilor au aceleaşi drepturi ca şi ceilalţi membrii şi aceleaşi obligaţii. Dacă reprezentanţii angajaţilor în comisia de cenzori, au părere contrară faţă de majoritatea comisiei, la adunarea organului suprem, trebuie să se facă cunoscută această părere nimoritară.

(4) Calitatea de membru în comisia de cenzori încetează odată cu încetarea relaţiilor de muncă cu societatea comercială. Reprezentantul angajaţilor se poate rechema din comisia de cenzori de către organul suprem numai la propunerea consiliului intreprinderii, exceptându-se cazul în care, deşi există incompatibilitate prevăzută de lege, nu se face propunerea de rechemare.

38 § (1) Durata mandatului comisiei de cenzori poate fi diferită faţă de durata pentru care au fost aleşi administratorii, de către organul suprem.

(2) În afara calităţii de reprezentanţi ai angajaţilor, cei ce prestează muncă pentru societate pe bază de contract (convenţie) nu pot deveni membrii ai comisiei de cenzori.

(3) Altfel, pentru înfiinţarea şi încetarea calităţii de membri al comisiei de cenzori, dispoziţiile art. 23 alin (1) - (2), art. 24 şi art. 30, iar pe durata mandatului, se aplică prevederile art. 25 şi art. 27(1).

(4) Membrii comisiei de cenzori răspund nelimitat şi solidar pentru prejudiciul cauzat societăţii comerciale prin executarea necorespunzătoare a obligaţiilor de control.

 

Cap. IV

Reprezentarea legală a societăţii comersiale; angajarea răspunderii

societăţii comerciale

39 § (1) Societatea comercială este reprezentată faţă de terţi în justiţie şi în faţa altor organe de către administrator. Dreptul de reprezentare al administratorilor se poate limita prin contractul de societate (act constitutiv, statut) şi se poate împărţi între mai mulţi administratori. Limitarea dreptului de reprezentare nu are afecte faţă de terţi.

(2) Organul suprem al societăţii comerciale poate da mandat de reprezentare generală, persoanei angajate, desemnată de către acest organ (în continuare: director general). Poate fi desemnat director general acea persoană care îndeplineşte condiţiile cerute pentru administrator. Dacă societatea comercială îşi desfăşoară activitatea şi prin filiale, situate în alt loc, decât sediul societăţii, se pot desemna mai mulţi directori generali, conducători de unităţi.

(3) Directorul general îşi execută atribuţiile de sine stătătoare, conform sarcinilor trasate de administratori. Dacă directorul general consideră ilegale sau inoportune sarcinile primite, se poate adresa comisiei de cenzori.

(4) Administratorii, ţinând seama de diferitele tipuri de activităţi ale societăţilor comerciale, pot acorda unora dintre angajaţi, drept de reprezentare.

(5) Directorul general şi angajaţii care au primit drept de reprezentare, nu pot transmite acest drept.

40 § (1) Dacă prin contractul de societate (act constitutiv, statut) nu s-a prevăzut altfel, dreptul de reprezentare al administratorilor şi directorilor generali - şi în ce priveşte dreptul de dispoziţie asupra contului bancar - este personal, iar pentru valabilitatea angajării societăţii comerciale de către alţi reprezentanţi sunt necesare două semnături ale persoanelor cu drept de reprezentare.

Prin contractul de societate (act constitutiv, statut) se poate dispune şi astfel ca, un administrator, cu drept de reprezentare deplin, să poată angaja societatea comercială numai împreună cu an angajat cu drept de reprezentare.

(2) Angajarea societăţii, pe actele emise de societate, se face în aşa fel încât cei îndreptăţiţi la reprezentarea societăţii comerciale pe actele purtând antetul acesteia - conform declaraţiei autentice de reprezentare - le semnează cu semnătura proprie.

 

Cap. V

Asigurarea funcţionării legale a societăţii comerciale

Titlul 1

Expertul contabil

41 § (1) Este olbigatorie alegerea expertului contabil:

la societatea comerială pe acţiuni;

la acele societăţi comerciale cu răspundere limitată la care valoarea capitalului social depăşeşte 50 milioane Ft, de asemenea la societatea comercială cu răspundere limitată, cu reprezentant unic, de asemenea;

dacă prin lege se prevede astfel.

(2) Organul suprem poate dispune alegerea expertului contabil şi dacă nu este obligatoriu.

(3) Poate fi ales expert contabil, cel care, potrivit legii, figurează în evidenţele experţilor contabili.

(4) Expertul contabil se alege pe durată determinată, dar cel mult 5 ani, respectiv va fi desemnat prin contractul de societate (act constitutiv, statut). După alegerea (desemnarea) expertului contabil, se va încheia un contract, de către administratorul societăţii comerciale, după regulile dreptului comun.

(5) Dacă expertul contabil este o persoană juridică, va trebui să menţioneze membrul, administratorul sau angajatul său, care va răspunde pentru expertiză şi personal. Desemnarea persoanei responsabile se poate efectua numai cu acordul organului suprem al persoanei juridice.

42 § (1) În cazul prevăzut de art. 41, societatea comercială are obligaţia de a controla veridicitatea şi legalitatea raportului (bilanţului) întocmit conform legii contabilităţii, cu expert contabil. Fără ascultarea părerii expertului contabil, despre raportul (bilanţul) întocmit conform legii contabilităţii, nu se poate hotărî de către organul suprem. Pe lângă aceasta, expertul contabil are obligaţia de a verifica toate rapoartele economice importante, care sunt supuse aprobării organului suprem, din punctul de vedere al legalităţii şi veridicităţii datelor.

(2) Expertul contabil are acces la actele societăţii comerciale, poate cere lămuriri de la administratori, de la membrii comisiei de cemzori şi de la angajaţi, poate controla contul bancar, casa, titlurile de valoare şi stocul de marfă.

(3) Expertul contabil are obligaţia de a păstra ca secret comercial, toate informaţiile obţinute cu privire la activitatea societăţii.

43 § (1) Nu poate fi expert contabil fondatorul societăţii comerciale, şi nici membrul (acţionarul). Nu poate fi ales expert contabil administratorul societăţii, nici membrul comisiei de cenzori, nici rudele apropiate ale acestora (art. 685 lit. b din Codul civil), de asemenea angajatul societăţii, în termen de 3 ani de la încetarea rapoartelor de muncă.

(2) Dacă expertul contabil este persoană juridică, normele de incompatibilitate ale persoanei, pe lângă persoana care efectuează expertiza contabilă, trebuie să se aplice şi asupra administratorului, asupra tuturor membrilor (acţionarilor) şi angajaţilor cu funcţii de conducere.

(3) Persoana care răspunde pentru expertiza contabilă, nu poate efectua nici o altă muncă în folosul societăţii, iar persoana juridică care efectuează expertiza contabilă poate executa şi alte atribuţii numai dacă obiectul activităţii nu are tangenţă cu cele cuprinse în contractul încheiat între părţi, potrivit art. 41(4).

(4) Lege specială poate stabili şi alte incompatibilităţi faţă de expertul contabil.

44 § (1) Expertul contabil este obligat de a lua parte la adunările organului suprem. Dacă este necesar, acesta poate fi invitat de a participa şi la întrunirile consiliului de conducere şi a comisiei de cenzori, precum şi expertul contabil are dreptul de a solicita participarea la aceste şedinţe. În acest din urmă caz, participarea se poate refuza numai pentru motive speciale.

(2) Dacă expertul contabil constată sau ia la cunoştinţă în orice mod, că se poate aştepta scăderea substanţială a patrimoniului societăţii comerciale, sau observă orice stare de fapt de atrage răspunderea legală a administratorilor sau a membrilor comisiei de cenzori, are obligaţia de a convoca adunarea organului suprem.

(3) Dacă nu se convoacă adunarea generală, sau organul suprem nu ia hotărârile prevăzute de lege, expertul contabil are obligaţia de a sesiza instanţa legală competentă cu supravegherea legalităţii.

45 § (1) Mandatul de expert contabil încetează prin rechemarea hotărâtă de organul suprem, prin expirarea termenului prevăzut în contractul încheiat cu expertul contabil, prin intervenirea unei cauze de incompatibilitate, ori prin renunţarea la contract al expertului contabil. Expertul contabil poate fi reales.

(2) Responsabilităţile expertului contabil sunt cuprinse în normele legale privitoare la expert contabil, completate cu prevederile Codului civil.

Titlul 2

Supravegherea legalităţii de către judecătorul Registrului comerţului.

46 § Supravegherea legalităţii asupra societăţii comerciale se efectuează de către instanţa Registrului comerţului competentă potrivit sediului social, conform regulilor Legii registrului comerţului, despre publicitatea comerţului şi procedura juridică comercială.

Titlul 3

Supravegherea de către instanţe a legalităţii hotărârilor societăţii comerciale

47 § (1) Oricare dintre membrii (acţionarii) societăţii comerciale poate cere verificarea de către instanţa judecătorească a legalităţii hotărârilor organelor societăţii comerciale, cu referire la faptul că, hotărârea încalcă prevederile acestei legi sau a altor acte normative, ori ale contractului social (act constitutiv, statut).

(2) Controlul judecătoresc al legalităţii hotărârilor organului suprem - cu referire la încălcarea legalităţii, potrivit al (1) - o poate cere şi oricare dintre administratori sau dintre membrii comisiei de cenzori.

(3) Cererea de chemare în judecată împotriva hotărârii ilegale, trebuie să se înregistreze, împotriva societăţii comerciale, în termen de 30 de zile de la data comunicării. După trecerea termenului de decădere de 90 de zile de la data adoptării hotărârii, nu se mai poate înainta cerere de chemare în judecată, chiar dacă hotărârea nu s-a comunicat, ori n-a ajuns la cunoştinţa celui interesat.

(4) Dreptul de a chema în judecată nu este exclus, dar se profită acelei persoane, care a votat hotărârea ăn cauză, cu excepţia cazurilor de eroare, dol sau violenţă.

(5) Chemarea în judecată nu suspendă de drept executarea hotărârii, dar suspendarea se poate hotărî de instanţa de judecată. Împotriva încheierii de suspendare nu se poate face recurs.

48 § (1) Dacă supravegherea legalităţii este iniţiată de administrator şi societatea comercială nu are administrator care să o poată reprezenta în proces, societatea comercială va fi reprezentată de un membru al comisiei de cenzori, desemnat de comisie. Dacă societatea comercială nu are comisie de cenzori, sau toţi membrii comisiei de cenzori au calitatea de reclamanţi în proces, pentru reprezentarea societăţii comerciale, instanţa va mandata o persoană care va conduce şi treburile societăţii comerciale.

(2) Hotărârea ilegală se va anula de către instanţă.

(3) Hotărârea judecătorească dată în urma controlului legalităţii este opozabilă şi acelor membrii (acţionari) care nu au fost părţi în proces.

Titlul 4

Excluderea membrului prin hotărâre judecătorească.

49 § (1) Membrul societăţii comerciale se exclude din societate pe baza cererii de chemare în judecată intentată de societatea comercială, dacă rămânerea ca membru periclitează în mare măsură realizarea scopului societăţii.

(2) Nu se poate înainta cerere de excludere împotriva acţionarului. Membrul nu se poate exclude din societate dacă aceasta are numai 2 membrii. Nu se poate exclude ale membru, care deţin cel puţin ¾ din numărul voturilor.

(3) Despre chemarea în judecată, hotărăşte organul suprem cu majoritate de ¾. Hotărârea se va lua în scris. Membrul în cauză nu are drept de vot cu privire la chemarea în judecată.

Cererea de excludere trebuie să se înregistreze în cadrul termenului de decădere, de 15 zile de la data adoptării hotărârii, la instanţa judeţeană (a capitalei) competentă potrivit sediului social al societăţii comerciale.

(4) Împotriva hotărârii organului suprem privind chemarea în judecată pentru excluderea membrului, nu se poate intenta acţiune pentru constatarea ilegalităţii, dar pârâtul se poate apăra în procesul de excludere, invocând ilegalitatea hotărârii.

50 § (1) În procesul de excludere al membrului, instanţa, atât cel de gradul 3 cât şi cel de gradul doi, vor hotărî în regim de urgenţă. Data procesului - dacă nu este nevoie de alte proceduri - trebuie să se fixeze cel târziu pe a 15-a zi de la data înregistrării cererii, iar în cazul instanţei arbitrale, pe cel târziu a 15-a zi de la alegerea comisiei arbitrale.

(2) Cererea de excludere împotriva membrului, nu se poate conexa cu alte cereri şi nu poate avea loc modificarea acţiunii sau cererea reconvenţională. Reclamantul faţă de starea de drept arătată iniţial, în cadrul procesului de excludere, nu se poate referi la alte motive de fapt.

(3) Nu există amânări, suspendare şi rezolvare parţială în procesul de excludere; reclamantul poate renunţa la judecată în orice fază a procesului, fără acordul pârâtului.

(4) Instanţa, la cerere, poate suspenda exercitarea drepturilor izvorâte din calitatea de membru al pârâtului, până la rezolvarea definitivă a procesului. Suspendarea nu are efecte asupra drepturilor ce privesc partea ce i se cuvine pârâtului din împărţirea rezultatelor impozate.

Încheierea de suspendare nu se poate recura, dar instanţa poate modifica aceste încheieri la cerere.

(5) În afara cazurilor enumerate în lege ca obligatorii, în perioada suspendării dreptului de membri, societatea comercială nu poate modifica contractul de societate, nu poate iniţia excluderea altui membru, nu poate hotărî cu privire la modificarea societăţii şi nici cu privire la lichidarea societăţii comerciale fără succesor de drept.

(6) Termenul de atacare cu recurs a hotărârii date în procesul de excludere este de 8 zile. Împotriva hotărârii definitive, nu se poate cere rejudecare.

Titlul 5

Drepturi minoritare, în scopul legalităţii funcţionării.

51 § (1) Membrii (acţionarii) care reprezintă cel puţin o zecime din numărul voturilor, oricând pot cere convocarea organului suprem - cu arătarea motivului şi a scopului. Prin contractul social (act constitutiv, statut) acest drept se poate acorda şi membrilor (acţionarilor) care reprezintă un procent mai mic din numărul de voturi. Dacă administratorii nu rezolvă cererea în termen de 30 de zile, convocarea adunării organului suprem, la cererea iniţiatorilor, o efectuează instanţa comercială, în termen de 30 de zile de la depunerea cererii. Împotriva încheierii instanţei nu se poate face recurs.

(2) Instanţa are obligaţia de a convoca adunarea organului suprem, potrivit alin (1), numai dacă, iniţiatorii sunt de acord să depună în avans cheltuielile necesare şi asigură toate condiţiile necesare realizării întrunirii. Organul suprem hotărăşte cu privire la suportarea cheltuielilor ocazionate de convocarea adunării generale, de către societatea comercială sau de către iniţiatori.

(3) Dacă organul suprem a respins iniţiativa, ca ultimul bilanţ (raport) întocmit conform legii contabilităţii, sau ca toată activitatea de conducere a ultimilor doi ani să fie verificate de expert contabil, precum şi dacă organul suprem a omis luarea hotărârii, deşi iniţiativa în acest sens a fost reglementară, acest control va fi dispus de instanţă, dacă se solicită de membrii (acţionarii) care reprezintă cel puţin o zecime din voturile exprimabile.

(4) Cererea prevăzută de alin (3) - trebuie să se înregistreze în termen de 30 de zile de la data întrunirii organului suprem, sub sancţiunea decăderii. În cazul admiterii cererii, expertul contabil va fi numit de instanţă, iar cheltuielile se vor avansa de societatea comercială. Organul suprem va hotărî cu privire la suportarea cheltuielilor ocazionate de activitatea expertului contabil, de către societatea comercială sau de iniţiatorii cererii.

(5) Dacă organul suprem a respins iniţiativa, de a realiza posibilele pretenţii ale societăţii comerciale împotriva membrilor (acţionarilor), a administratorilor, membrilor comisiei de cenzori sau a expertului contabil, sau dacă organul suprem a omis luarea hotărârii, ca urmare a unor iniţiative comunicate reglementar, membrii (acţionarii) care reprezintă cel puţin o zecime din numărul voturilor exprimabile, pot cere în termen de 30 de zile de la data adunării organului suprem - sub sancţiunea decăderii - realizarea pretenţiilor, în numele societăţii comerciale prin acţiune judecătorească. Cheltuielile de judecată se avansează de către societatea comercială, dar în cazul pierderii procesului, iniţiatorii au obligaţia solidară de a restitui cheltuielile de judecată către societatea comercială.

Titlul 6

Procedura arbitrală

52 § (1) În contractul de societate (act constitutiv, statut) se poate stipula rezolvarea problemelor juridice în totalitate sau limitat la anumite cazuri, prin procedura arbitrală potrivit prevederilor Legii LXXI din 1994, privind procedura arbitrală.

(2) Cazuri ce trebuiesc rezolvate de instanţe pot fi cele ce privesc diferendele între societatea comercială şi membrii (acţionarii) - inclusiv cei excluşi sau cu care au încetat raporturile juridice - în ce priveşte relaţiile juridice dintre membrii (acţionarii), în legătură cu funcţionarea societăţii sau cu privire la contractul de societate.

 

Cap. VI

Dizolvarea societăţilor comerciale

53 § (1) Societatea comercială se dizolvă dacă:

A expirat durata prevăzută în contractul de societate (act constitutiv, statut) ori s-a realizat altă condiţie pentru dizolvare;

Se hotărăşte dizolvarea fără succesor de drept;

Se hotărăşte modificarea societăţii comerciale (dizolvarea cu succesor de drept);

Dacă numărul membrilor scade la unu, exceptndu-se formele societăţii comerciale pentru care normele legale dispun altfel;

Instanţa de judecată constată dizolvarea;

Instanţa dispune radierea din oficiu;

Instanţa o desfiinţează prin procedura de lichidare;

Prevederile prezentei legi, referitoare la unele forme de societăţi comerciale, o prevăd.

(2) Societatea comercială se desfiinţează o dată cu radierea din Registrul comerţului.

54 § (1) În cazul desfiinţării societăţii comerciale pretenţiile realizabile în baza obligaţiilor ce grevează societatea aflată în curs de dizolvare, se prescriu în termen de 5 ani de la data desfiinţării societăţii comerciale, cu excepţia cazurilor, pentru care legea prevede termen mai scurt.

(2) Termenul de prescripţie - dacă răspunderea membrului în timpul funcţionării societăţii comerciale a fost nelimitată, pentru obligaţiile societăţii dar raporturile juridice cu societatea au încetat înainte de desfiinţarea societăţii comerciale - trebuie să se socotească de la data încetării raporturilor juridice.

55 § (1) În cazul desfiinţării societăţii, cu succesor de drept, pentru obligaţiile societăţii comerciale desfiinţate va răspunde succesorul de drept. Răspunderea membrilor (acţionarilor) societăţii comerciale desfiinţate se poate stabili numai dacă societatea comercială succesoare de drept nu poate îndeplini obligaţiile societăţii comerciale desfinţate.

(2) Membrul (acţionarul) societăţii comerciale desfiinţate fără succesor de drept este responsabil pentru obligaţiile care grevează asupra societăţii.

56 § (1) Dacă răspunderea membrului pentru obligaţiile societăţii, în perioada funcţionării societăţii, a fost nelimitat şi solidar şi obligaţia de despăgubire va fi nelimitată şi solidară pentru obligaţiile societăţii desfiinţate. Răspunderea fiecărui membru în parte va fi proporţional cu partea ce i se cuvine din patrimoniul societăţii dizolvate.

(2) Dacă răspunderea membrului în perioada funcţionării societăţii, pentru obligaţiile societăţii comerciale, a fost limitată, atunci răspunderea membrului (acţionarului) pentru obligaţiile societăţii se va stabili până la valoarea părţii sociale ce i se cuvine din patrimoniul societăţii desfiinţate.

(3) Nu poate invoca răspunderea limitată acel membru care a buzat de aceasta. Astfel, acei membrii ai societăţii comerciale cu răspundere limitată şi ai societăţii comerciale pe acţiuni, care s-au folosit de personalitatea juridică şi răspunderea limitată a societăţii comerciale, în detrimentul creditorilor, vor răspunde nelimitat şi solidar pentru obligaţiile neachitate ale societăţii comerciale desfiinţate.

(4) Există răspunderea membrilor în special pentru cazul prevăzut de alin (3), dacă s-au folosit de patrimoniul societăţii comerciale ca şi de proprietatea lor, respectiv, dacă au diminuat patrimoniul societăţii comerciale în interes propriu sau al altor persoane, astfel încât au cunoscut, ori cu diligenţa celui mai bun gospodar, trebuiau să cunoască faptul că prin aceasta societatea comercială nu-şi va putea achita obligaţiile faţă de terţi.

57 § (1) Dacă societatea comercială se desfiinţează fără sucfcesor de drept - cu excepţia procedurii de lichidare şi a radierii din oficiu, dispuse de instanţa de judecată - se va proceda la împărţirea activului societăţii comerciale.

(2) Organul suprem, în hotărârea privind începerea procedurii de lichidare desemnează lichidatorul. Pe lângă administratorii societăţii comerciale pot fi desemnate şi alte persoane ca lichidatori.

(3) Oricare creditor al societăţii comerciale ori membrii (acţionarii) care reprezintă cel puţin o zecime din capitalul social subscris, pot cere în scris şi motivat instanţei, desemnarea altei persoane ca lichidator. Prin contractul de societate (act constitutiv, statut) acest drept se poate acorda şi membrilor (acţionarilor) ce reprezintă o proporţie mai mică din capitalul social subscris.

(4) Cu privire la cererea înaintată potrivit alin (3), instanţa va hotărî în termen de 8 zile, iar împotriva încheierii de admitere a cererii nu există drept de recurs.

(5) Normele juridice privind lichidarea sunt cuprinse în Legea II din 1991 privind procedura falimentară, procedura de lichidare şi de împărţirea patrimoniului.

58 § (1) Normele privind desfiinţarea societăţii comerciale cu succesor de drept sunt înscrise în Cap. VII.